Archive for the ‘Alandra’ Category
“Am participat emoţionaţi la sărbătorirea Centenarului Teatrului Naţional din Bucureşti” (1952)
“Mi-aduc aminte de viaţa actorului cu ani în urmă: salarii de mizerie, luni întregi fără angajament…Şomeri, eram nevoiţi să colindăm ţara în condiţii nespus de grele. Astăzi munca artistului se bucură de sprijinul partidului, guvernului şi întregului popor. Spectacolele sunt rodul unei strădanii colective. Prin grija partidului, artistul poate să desfăşoare o muncă într-adevar creatoare.
Astăzi, şi noi, cei ce muncim pe tărâm artistic, simţim la fiecare pas ajutorul frăţesc al Uniunii Sovietice pe care îl primim în chipurile cele mai felurite. Cărţile de specialitate, filmele artistice sau spectacolele de teatru filmate, vizita sau munca în mijlocul nostru a unor personalităţi din lumea artei sovietice, sunt tot atâtea mijloace prin care noi luăm contact cu cea mai înaintată artă din lume, ne însuşim experienţa sovietică ce ni se oferă cu generozitate.
Dar nimic nu poate fi comparat cu o vizită în Uniunea Sovietică, cu o şedere – care întotdeauna ţi se pare prea scurtă – la Moscova.
Emoţia artistică pe care o încerci asistând, de pildă, la un spectacol al Teatrului Academic de Artă este unică.
Eu am trăit această emoţie.
Am văzut Moscova cu grădinile ei, cu muzeele ei, cu metroul şi cu teatrele ei. Am primit această baie de artă, de frumos, de optimism si încredere în viitor.
În drum spre Moscova am întâlnit trenuri lungi ce se’ndreptau spre ţara noastră, cu tractoare, cu combine “Stalinsk”: era ajutorul sovietic la eforturile noastre de construcţie socialistă.
La întoarcere, deasemenea, trenul nostru ajungea din urmă nesfârşite convoaie de vagoane încărcate cu lăzi uriaşe în care se aflau fel şi fel de maşini destinate ţării noastre.
Fără să vreau m’am gândit că şi eu mă întorc acasă cu o părticică din acest preţios ajutor, că impresiile de neuitat pe care mi le lăsase în minte şi în suflet contactul direct cu teatrul moscovit se integrează şi ele în sprijinul multilateral pe care-l primim din partea Ţării Sovietice.
Şi ma întrebam îngrijorat în ce măsură voi fi în stare să duc tovarăşilor mei preţioasa încărcătura. Ajuns în ţara, împreună cu S.A., am căutat să împărtăşim cercului Stanislavski şi întregului colectiv de la Teatrul Naţional, experienţa câştigată în timpul şederii noastre în Uniunea Sovietică.
Cea mai mare bucurie pentru noi, actorii, este să vedem cum sute de ochi ne urmăresc cu interes fiecare mişcare, fiecare gest, ascultă cu atenţie fiecare replică, se entuziasmează, se bucură sau lacrimează odată cu personajul din piesă. Atunci, simţi ca furtuna de aplauze porneste din inimile spectatorilor, atunci stii ca ai izbutit să-i faci pe tovarăşii tai din sală să trăiască împreună cu eroii de pe scenă, ştii că aceşti oameni vor munci cu si mai multă râvnă pentru izbânda socialismului.
Astăzi e o mândrie să fii artist. Preţuiţi cu adevărat, noi ne străduim să răspundem cu însufleţire grijii ce ni se poartă. Vom da poporului o arta tot mai mare, tot mai înălţătoare.”
Sursa: Flacăra 1952 (autorul articolului : Artist al poporului din R.P.R., laureat al Premiului de Stat, decorat cu Ordinul Muncii cl I şi Medalia “A cincea aniversare a R.P.R.)
**********************************************
Dupa 1952 au urmat alte şi alte medalii, alte turnee, recompense şi laude pe măsură.
Până mai zilele trecute, mulţi dintre marii actori au fost mulţumiţi de viaţa pe care au dus-o. Au format o castă şi au reuşit să se ţină mereu departe de viaţa grea pe care au dus-o românii de rând.
Pe 2 decembrie 2008, mai multe personalitaţi ale vieţii culturale au fost decorate de Traian Băsescu. Niciunul nu a refuzat distincţia oferită. Printre cei decoraţi s-a aflat şi autorul articolului de mai sus.
Of, fata asta nu are astâmpăr. Tânără şi neliniştită. Ba strânge gunoiul din parcuri, ba se ocupă de Stolo, ba de cultură. Nu de orice fel de cultură. De cultura cultură, aia roz bonbon cu picăţele şi cu zvastici multe în frunte pe popou.
Vă daţi voi seama ce forţă e fata asta? A discutat. A discutat ca bugetul ICR să fie mărit. Cu cine o fi discutat, naiba ştie. De fapt nici nu contează. Important e că l-a făcut fericit pe Patapix.
Anul trecut, bugetul Institutului Cultural Roman a scazut. Probabil aceasta masura a fost luata din lipsa de dialog dintre Horia Roman Patapievici si Calin Popescu-Tariceanu. Am discutat ca bugetul ICR sa fie marit, a spus Raluca Turcan, citată de NewsIn.
Nu minciunile şi distorsionarea adevărului enervează cel mai tare, ci atacul direct asupra ultimelor vestigii ale neamului şi demnităţii poporului palestinian.
Palestinienii din Israel şi-au arătat solidaritatea cu cei din Gaza, motiv pentru care sunt catalogaţi acum ca fiind nerecunoscători statului Israel. Dreptul lor de a rămâne în propria ţară este pus la îndoială şi este condiţionat de sprijinul acordat agresiunii israeliene.
Unii dintre ei acceptă odiosul compromis suportând să fie interogaţi şi nu intervievaţi de către posturile de televiziune şi radio locale, ca şi cum ar fi anchetaţi pentru crimă. Apariţia lor pe posturile de televiziune este prefaţată şi urmată de remarci rasiste, umilitoare, spunându-li-se direct în faţă că ei, palestinienii sunt a cincea roată de la căruţă, popor fanatic şi iraţional.
În spitalele israeliene se află şi câţiva copii palestinieni din teritoriile ocupate, internaţi pentru a fi trataţi de cancer. Dumnezeu ştie ce preţ au plătit părinţii acestor copii pentru ca micuţii să fie acceptaţi în acele spitale! Reporteri israelieni merg zilnic în spitale cerând părinţilor să spună în direct cât de îndreptăţite sunt atacurile evreilor şi cât de criminal este Hamas în acţiunile sale de apărare.
Ipocrizia produsă de “furia îndreptăţită” a Israelului nu are limite. Discursurile generalilor şi politicienilor se rotesc între laude reciproce pentru acţiunile umanitare desfăşurate în Gaza pe de-o parte, şi necesitatea de a distruge Gaza o dată pentru totdeauna pe de altă parte.
Ceea ce se numeşte “fenomenul furiei îndreptăţite”, este unul constant în Israel, şi când spun asta mă refer direct la dorinţa evreilor de a-şi clădi o ţară a lor pe teritoriile Palestinei, prin deposedarea palestinienilor de pământul lor. Fie că au avut loc masacre şi distrugeri sau o curăţire etnică, evreii au ştiut mereu să-şi descrie acţiunile ca fiind juste din punct de vedere moral şi de apărare în războiul dus împotriva celor mai răi oameni de pe pământ.
Este crucial pentru omenire să cerceteze originile ideologice ale acestei atitudini a evreilor şi să se tragă concluziile politice necesare. Această “furie îndreptăţită” este practic ca un scut al politicienilor şi al evreilor în general, împotriva oricărui fel de critică ce ar veni din plan extern.
Practic, în zilele noastre, fără o presiune din exterior, fiecare palestinian devine o potenţială victimă a furiei evreieşti.
Acceptarea acţiunilor israeliene va duce în mod inevitabil la atrocităţi, crime în masă, gropi comune, masacre şi epurări etnice.
A costat 3,5 milioane de dolari şi se filmează în Maroc. “Fetele marinarului” este o telenovelă, producţie Antena 1.
La ce ne duce mintea când auzim acest titlu la antene?
Vreţi să vă spun care-i părerea Domnului Hrebenciuc despre Grup? E că se pişe pe voi!(editorial de Sergiu Andon – AICI)
Vreţi să vă spun care-i părerea mea despre ei? E că sunt toţi, fără excepţie, nişte porci şi nişte scroafe!
Vă daţi seama ce de dizidenţi vom avea la sfârşitul Epocii de Aur Băsescu? Bineînţeles că fiecare va avea locul său în inimile noastre, şi drept recunoştinţă pentru opoziţia lor la regimul Băse, îi vom instala cu aplauze la conducerea ţării.
Adrian Năstase, Miron Mitrea, Theodor Stolojan, Valeriu Stoica, Gheorghe Flutur, Mircea Dinescu, Dan Voiculescu, Marko Bella, Victor Ponta, Ilie Botoş, C.P. Tăriceanu, Dinu Patriciu, Norica Nicolai, Gigi Becali, Vadim Tudor, Cosmin Guşe, H.R. Patapievici, Monica Macovei, TRU, V.Tismăneanu, Sorin Ovidiu Vântu, Ioan Talpeş…
Completaţi voi lista şi să ne gândim încă de pe acum ce ministere să înfiinţăm peste câţiva ani, pentru a putea mulţumi vitejii neamului
Filiala PNL Buzău o fi vreo filială mai mică a PD-L Buzău
Ministrul Justiţiei, Cătălin Predoiu, a declarat sambata, inainte de a intra la audierea de la Comisia Juridică, că s-a autosuspendat din calitatea de membru al PNL.
“Am procedat intocmai cu litera statutului şi pentru a da posibiltatea PNL-ului să exercite rolul de partid de opoziţie, am făcut o cerere şi am autosuspendat calitatea de membru de partid”, a declarat Predoiu, citat de RealitateaTV.
Cererea a fost inregistrată la filiala PNL Buzău.
Ce m-au enervat ăştia cu numirea lui Predoiu la Justiţie! Auzi, continuitate!
Vreţi să spuneţi continuitate la Parchetul de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi la DNA. Continuăm cu Kovesi şi cu Morar adică. Foarte bine! Să vă trăiască specialiştii, să fie sănătoşi şi sper să facă dosare penale la cât mai mulţi dintre voi.
Dacă i-ar supune ăia din UE pe ăştia doi unui examen pe noţiuni elementare de drept, sunt convinsă că l-ar pica cu brio. UE îi cunoaşte pe cei doi care au speriat vestul doar din auzite, adică de la Băse şi de la Monica. Aşa că, ar avea surprize foarte mari dacă i-ar “căuta” puţin la intelect.
Apropos, unde or fi terminat şcoala Pat şi Patachon Codruţa şi Daniel?
Uite, de exemplu, Cătălin Marian Predoiu, născut în Buzău, a terminat acelaşi liceu ca şi Elena Udrea: Colegiul Naţional B.P. Haşdeu din Buzău. Or fi copilărit împreună, or fi fost vecini, sau rude, sau iubiţi în adolescenţă…cine ştie!?
Ştie cineva la ce Cabinet de Avocatură şi-a făcut Nuţica stagiatura? Dar Predoiu?
Alo, liberalii! Mai aveţi mulţi cârnaţi din ăştia de Pleşcoi de la Buzău?
Încurcate sunt căile Domnului, şi cu multe coincidenţe presărate…



