Archive for the ‘blog’ Category
În România, să ocupi un pat într-un spital împuţit, a devenit un lux…
Ca să ajungi la spital cu bolnavul, chemi Salvarea Puls pentru că nu te întreabă ce vârstă are pacientul, şi cel puţin ai siguranţa că ajunge. În două ore, dar decât deloc cu 112, e bine şi aşa.
Din Camera de gardă începe calvarul. Apare doctorul care mai are puţin şi îţi dă şi vreo două palme că ţi-ai dus părintele în comă diabetică în miez de noapte. I-ai deranjat somnul, drept pentru care, nervos, te întreabă de ce nu ai venit de acum coişpe zile. Păi dacă mama era bine, de ce naiba să o duc la spital?
Devine brusc amabil după ce îi dai şpaga de rigoare. Fără plic. Direct în mână. Ia banii, îi bagă tacticos în buzunarul halatului şi mă linişteşte. Totul va fi bine dacă mama rezistă. Asta ştiam şi eu! Dacă rezistă, nu moare. Dacă moare, înseamna că nu a rezistat 
Imbecilul dracului!
O cameră nenorocită, cu pereţi scorojiţi, paturi belite, aşternuturi gri. Gri de vechi şi îngălate ce sunt, nu pentru că asta le-ar fi culoarea de la mama lor.
Chem infirmiera şi o rog să vină cu “trusa de toaletare”. Se uită aia câş la mine. Am impresia că vrea să-mi spună că sunt dilie, dar nu îndrăzneşte totuşi…
Pe uşa de la baie, un afiş mare: “pacienţii sunt obligaţi să facă duş în fiecare zi!” Perfect! Doar că pacienţii sunt imobilizaţi la pat, cu perfuzii şi inconştienţi. Hai că asta nu ar fi o problemă, o iau pe mama, o bag sub duş cu tot cu firele alea în braţe, dar, ce mă fac? În baie nu e decât o rămăşiţă de furtun ruginit de la un duş şi nici apa caldă nu curge 
Nu va mai spun că doctorul nu calcă în salon. Intră decât o asistentă plictisită, şi face asta doar când trebuie să schimbe perfuziile. Medicamentele sunt cumpărate de către “aparţinator”, adică de mine, din farmacie. Spitalul nu are nici măcar un algocalmin.
Mâncarea…Câh! Posibil să facă bine la diabet, dar sigur te alegi cu o toxiinfecţie alimentară. Mai bine aduci totul de acasă.
Una peste alta, oamenii sunt totuşi mulţumiţi. Mulţumiţi că au avut “norocul” de a fi internaţi. Domnul doctor nu i-a trimis acasă ca pe ceilalţi. Care ceilalţi? Cei care nu dau şpagă pentru a ocupa un pat de spital mizer…
Hai maman că ai rezistat!
Palatul Cotroceni a devenit un fel de laborator în care se inventează şi se prepară tot felul de soluţii, amestecuri şi mixturi care să poată distruge bazele democraţiei noastre. Băsescu Chimicul 
Din ce în ce mai mulţi români se întreabă cât de departe poate merge Băsescu.
Este capabil să modifice principiile democratice înscrise în Constituţie doar pentru a-şi salva propria piele de procesele cărora (în mod normal) ar trebui să le facă faţă? Este în stare de orice pentru a putea rămâne la putere peste mandat? Ar putea deveni Parlamentul doar un instrument în mâinile lui?
Eu cred că da!
Şi mai cred că doar o puternică ripostă din partea Societăţii Civle ar putea să-i dea peste cap planurile diabolice.
Mă gândesc la o “Nouă Societate Civilă”. Se pare că, încet şi sigur, această Nouă Societate Civilă, unind gânduri şi idei, începe să prindă contur.
Însă fără a le pune în practică, ideile sunt insuficiente pentru a da şi viaţă formei. Aşa că…
…pe 2 aprilie, precum olimpicii, vom purta şi vom da din mână în mână torţa – flacăra noastră violetă – pentru că…NOI suntem Zeus, NU Băsescu!
SS
Mulţumesc, Vania! Nu ştiu ce am făcut ca să merit acest premiu…Îţi mulţumesc!
Primesc şi eu premii precum fiu-meu la şcoală F.B. de încurajare! – zice Doamna – 
Regulamentul premiului, în atenţia celor care-l vor primi mai departe:
1. Fiecare Scriitor Superior (S.S.) trebuie să dea mai departe premiul la cinci prieteni bloggeri speciali.
2. Fiecare S.S. trebuie sa îşi creeze o legatură pe net la blogul (şi autorul-blogger prieten) de la care el a primit premiul.
3. Fiecare S.S. trebuie să îşi prezinte premiul pe blog şi să adauge un link la acest post, care explică ce este cu premiul.
4. Fiecare S.S. care a caştigat premiul este rugat să viziteze acest post şi să îşi adauge numele la Mr.Linky List astfel încât să existe o evidenţă a fiecărui ins premiat.
5. Fiecare S.S. trebuie să posteze aceste reguli pe blogul lui.
Uite aici feedback de la populaţie, domnule ministru “muci“! De cinci stele
…pentru vaccin!
Mă întreb de ce nu se înghesuie românii şi în faţa Guvernului pentru a revendica dreptul la o viaţă decentă…
Sperăm să se vâneze în toată Ţara Românească, pentru că, atât timp cât Boc va fi premier, mâncăm ce vânăm.
Săracii oameni bogaţi au plecat la vânătoare pentru a procura hrană familiilor lor înfometate.
E nasol de tot dacă nici ăştia nu mai au ce fura mânca.
La arme vânătoare, români!
Îl lăsăm pe Limbricus, copil tânăr (hâ hâ hâ hâ), cu liniuţele şi punctele lui, pentru a trece la probleme mult mai serioase
Tema de azi: Băsescu şi Constituţia. Sau Băsescu şi Lidia. Sau Băsescu şi CSM-ul. Totuna.
Cum spuneam, punct şi de la capăt. Care proceduri? Care legi? Care Constituţie? Noi am trecut de mult de stadiul ăsta. Suntem avansaţi. Lucrăm cu rugăminţi, mai mult sau mai puţin prieteneşti. Codificat, se numesc adrese 
Ce mishto se rezolvă problemele Justiţiei în România!
Lidia, treci la loc! Next please!
Inalta Curte de Casatie si Justitie a publicat anuntul privind reluarea procedurii de depunere de candidaturi pentru functia de presedinte al Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Candidaturile se pot depune pana la data de 22 ianuarie 2010.
Reluarea procedurii a fost dispusa ca urmare a unei adrese a Administratiei Prezidentiale.
Câtă independenţă pe Justiţia asta a lui Băsescu!
- Găleţi, luat? Roger.
- Luat! Roger.
- Pelerine, luat? Roger.
- Luat! Roger.
- Pliciul, luat? Roger.
- Luat! Bâta. Roger.
- Punctul, luat? Roger.
- Tras! Linia. Roger.
- Voturi, luat? Roger.
- Mayday-mayday-mayday!
Mersi, Lilick! Ce întrebări pui şi tu în 2010! Auzi, Prighenă sau Stroe…Aştept numărarea voturilor
February 14th, 2010 | 
Author: 
Posted in Se întâmpla în România, blog, nesimtire, not-cool | 
Tags: blog, sanatate, spital | 
52 Comments »
