România anului 2009, o Românie în care se comandă execuţii publice. O ţară europeană, în care magistraţii, fie că sunt procurori, fie că sunt judecători, au devenit simpli executanţi ai unor ordine politice.

România în care populaţia trebuie să tacă!

Judecătorii sunt “oripilaţi” de faptul că românii se întreabă dacă judecata unui cetăţean a fost una corectă.
Întrebările oamenilor nu apar din neant, ci pur şi simplu din modul în care cetăţeanul este luat pe sus cu 80 de mascaţi, de modul în care este judecat de niste judecători care nu-i respectă niciun drept procesual garantat de Constituţie.

Românii trebuie să tacă! Presei i se bagă pumnul în gură!

Magistraţii care refuză de ani de zile o lege care să reglementeze atragerea răspunderii în cazul unor sentinţe greşite, cer românilor să închidă gura.

Magistraţii care îşi ordonă prin hotărâri profund nelegale măririle de salarii, pentru că statul plăteşte, cer populaţiei să bată în retragere.

Magistraţii ale căror hotărâri sunt condamnate la CEDO, pe bandă rulantă, cer să stăm în banca noastră şi să le respectăm deciziile aberante.

Românii s-au prins că şi magistraţii formează un clan. Un clan, în care funcţionează omerta, pentru ca ei, cei care ar trebui să apere legea, să îşi poată acoperi fărădelegile.

Magistraţii în rândul cărora există foşti informatori ai securităţii, dau românilor lecţii de democraţie, vorbind cu atât de multă nesimţire despre statul de drept.

Magistraţii nu au înţeles că, atunci când sistemul judiciar nu poate fi reformat din interior, cetăţenii au dreptul moral, dar şi constituţional de a interveni pentru a pune lucrurile la punct.

Avem dreptul, pe care nu ni l-am arogat niciodată, de a vă da jos de acolo de unde staţi!

Închişi într-un glob de sticlă, ţinuţi sub şantaj şi presiuni politice, aţi devenit din magistraţi, CĂLĂI!