Dramoleta

Posts Tagged ‘blog’

În România, să ocupi un pat într-un spital împuţit, a devenit un lux… 

Ca să ajungi la spital cu bolnavul, chemi Salvarea Puls pentru că nu te întreabă ce vârstă are pacientul, şi cel puţin ai siguranţa că ajunge. În două ore, dar decât deloc cu 112, e bine şi aşa.

Din Camera de gardă începe calvarul. Apare doctorul care mai are puţin şi îţi dă şi vreo două palme că ţi-ai dus părintele în comă diabetică în miez de noapte. I-ai deranjat somnul, drept pentru care, nervos, te întreabă de ce nu ai venit de acum coişpe zile. Păi dacă mama era bine, de ce naiba să o duc la spital? 

Devine brusc amabil după ce îi dai şpaga de rigoare. Fără plic. Direct în mână. Ia banii, îi bagă  tacticos în buzunarul halatului şi mă linişteşte. Totul va fi bine dacă mama rezistă. Asta ştiam şi eu! Dacă rezistă, nu moare. Dacă moare, înseamna că nu a rezistat Imbecilul dracului!

O cameră nenorocită, cu pereţi scorojiţi, paturi belite, aşternuturi gri. Gri de vechi şi îngălate ce sunt, nu pentru că asta le-ar fi culoarea de la mama lor.

Chem infirmiera şi o rog să vină cu “trusa de toaletare”.  Se uită aia câş la mine. Am impresia că vrea să-mi spună că sunt dilie, dar nu îndrăzneşte totuşi…

Pe uşa de la baie, un afiş mare: “pacienţii sunt obligaţi să facă duş în fiecare zi!” Perfect! Doar că pacienţii sunt imobilizaţi la pat, cu perfuzii şi inconştienţi. Hai că asta nu ar fi o problemă, o iau pe mama, o bag sub duş cu tot cu firele alea în braţe, dar, ce mă fac? În baie nu e decât o rămăşiţă de furtun  ruginit de la un duş şi  nici apa caldă nu curge

Nu va mai spun că doctorul nu calcă în  salon. Intră decât o asistentă plictisită, şi face asta doar când trebuie să schimbe perfuziile. Medicamentele sunt cumpărate de către “aparţinator”, adică de mine, din farmacie. Spitalul nu are nici măcar un algocalmin.

Mâncarea…Câh! Posibil să facă bine la diabet, dar sigur te alegi cu o toxiinfecţie alimentară. Mai bine aduci totul de acasă.

Una peste alta, oamenii sunt totuşi mulţumiţi. Mulţumiţi că au avut “norocul” de a fi internaţi. Domnul doctor nu i-a trimis acasă ca pe ceilalţi. Care ceilalţi? Cei care nu dau şpagă pentru a ocupa un pat de spital mizer…

Hai maman că ai rezistat!

Palatul Cotroceni a devenit un fel de laborator în care se inventează şi se prepară tot felul de soluţii, amestecuri şi mixturi care să poată distruge bazele democraţiei noastre. Băsescu Chimicul

Din ce în ce mai mulţi români se întreabă cât de departe poate merge Băsescu.

Este capabil să modifice principiile democratice înscrise în Constituţie doar pentru a-şi salva propria piele de procesele cărora (în mod normal) ar trebui să le facă faţă? Este în stare de orice pentru a putea rămâne la putere peste mandat? Ar putea deveni Parlamentul doar un instrument în mâinile lui?

Eu cred că da!

Şi mai cred că doar o puternică ripostă din partea Societăţii Civle ar putea să-i dea peste cap planurile diabolice.

Mă gândesc la o “Nouă Societate Civilă”. Se pare că, încet şi sigur, această Nouă Societate Civilă, unind gânduri şi idei, începe să prindă contur.

Însă fără a le pune în practică, ideile sunt insuficiente pentru a da şi viaţă formei. Aşa că…

…pe 2 aprilie, precum olimpicii, vom purta şi vom da din mână în mână  torţa – flacăra noastră violetă – pentru că…NOI suntem Zeus, NU Băsescu!

La mulţi ani, Vania! Şampanie şi caviar

Ar fi fost binevenită o “listă de dorinţe” (wishlist). M-aş fi putut orienta mai bine în alegerea cadoului 

SS

Mulţumesc, Vania! Nu ştiu ce am făcut ca să merit acest premiu…Îţi mulţumesc!

Primesc şi eu premii precum fiu-meu la şcoală F.B. de încurajare! – zice Doamna –

Regulamentul premiului, în atenţia celor care-l vor primi mai departe:

1. Fiecare Scriitor Superior (S.S.) trebuie să dea mai departe premiul la cinci prieteni bloggeri speciali.

2. Fiecare S.S. trebuie sa îşi creeze o legatură pe net la blogul (şi autorul-blogger prieten) de la care el a primit premiul.

3. Fiecare S.S. trebuie să îşi prezinte premiul pe blog şi să adauge un link la acest post, care explică ce este cu premiul.

4. Fiecare S.S. care a caştigat premiul este rugat să viziteze acest post şi să îşi adauge numele la Mr.Linky List astfel încât să existe o evidenţă a fiecărui ins premiat.

5. Fiecare S.S. trebuie să posteze aceste reguli pe blogul lui.

Premianţii mei sunt : Lilick, Mos Califar, Oana, Florin Matei, Mirko.

…pentru vaccin!

Mă întreb de ce nu se  înghesuie românii şi în faţa Guvernului pentru a revendica dreptul la o viaţă decentă…

Cel mai mishto steag din toate timpurile

The Benin Empire or Edo Empire (1440-1897) was a pre-colonial African state of modern Nigeria. It is not to be confused with the modern-day country called Benin (and formerly called Dahomey). (Wikipedia)

via

Care erau standardele de frumuseţe atunci când a câştigat Roberta titlul de  Miss România, că proba de inteligenţă cu siguranţă nu s-a organizat atunci

Prost îmbrăcată, obosită, nepieptănată, cu un mers de gloabă, arată mai degrabă nasol, decât bine, “frumuşica”  asta

Emil Boc îl dă afară pe Nica de la Interne. (sursa)

Ce-i trebuia lui să se ocupe de turism!?

Aia e treaba lu’ Nutza,  şi doar a lu’ Nutza

War Of The Roses – Awesome video clips here

“The war of the roses” – Un film vechi (1989), foarte mishto, de care (habar nu am de ce) mi-am amintit ieri. Mă gândeam să-l revăd.

Barbara şi Oliver Rose sunt căsătoriţi şi fericiţi. La un moment dat, Barbara începe să se întrebe cum ar fi viaţa fără Oliver, iar ideea îi surde.

Amândoi vor să rămână în casă, astfel înâct fiecare îşi face planuri diabolice de a-l scoate pe celălalt.

La mijloc se află D’Amato, avocatul de divorţ al celor doi şi martorul luptelor crunte dintre soţi.

Finalul este total neaşteptat!

România e ţara în care jurnaliştii au uitat să mai scrie despre recesiune, despre criza economică profundă în care ne aflăm, despre copiii şi părinţii care se culcă seara fără să fi mâncat măcar un colţ de pâine peste zi, despre bătrânii care mor singuri şi trişti pentru că nu le-a ajuns pensia să-şi cumpere medicamentele.

Pentru că sărăcia  în care trăiesc românii nu reprezintă interes pentru ei, ziariştii scriu despre România cam aşa: 

“E ţara pe care preşedintele ne somează s-o iubim şi să fim mândri de ea. E ţara care, de tare ce i-a snopit pe turci în bătaie de-a lungul istoriei, le-a plătit tribut sute de ani până la golirea visteriei. E ţara care noaptea se uită-n grup la filme porno şi la cafeaua de dimineaţă se indignează că stricaţii fac sex oral şi anal [...]“